Mihai Dim. Sturdza

ZN- mai 2012

SAVOIR FAIRE

Aristocraţie, poveşti şi totuşi istorie

Volumele masive par o lectură imposibilă, doar par astfel.

Mihai Dim. Sturdza

Este strănepot al lui Mihail Vodă Sturdza, domnitor al Moldovei. Academia Mihăileană  purta numele ctitorului.  Bunica paternă, Olga Sturdza   a făcut şi sculptură, cu destul succes. Totuşi Mihai Dim. Sturdza s-a născut la Bucureşti. Bunicul matern a construit celebra casă care îl are acum proprietar pe dl. G. Becali.

Născut în 1934 într-o familie istorică, bogată, cultivată, părea că va avea o viaţă uşoară. N-a fost aşa.  Arestat la 18 ani, este deţinut politic pînă în 1954, devine student  al  Universităţii bucureştene, este învăţător la o şcoală sătească şi mai apoi traducător  în Bucureşti.  Stabilit în Franţa în 1963, diplomat al Institutului de Ştiinţe Politice din Paris,  devine  interpretul oficial pentru limba română al preşedinţilor Franţei pînă în 1986 cînd  se alătură echipei de redactori ai postului de radio Europa Liberă .   Soţia sa vine din vechea aristocraţie franceză.

 Se stabileşte în România în 1991 şi începe marea aventură, după atîtea altele, mari şi ele, marea aventură  a acestei cărţi.

Ce este genealogia ?

Nu mai ştiu cine spunea că majoritatea dintre noi ne ştim strămoşii pînă la 2-3 generaţii în urmă. Dacă am fi fost în Imperiul Britanic ne-am fi putut reconstitui genealogia din arhive. La noi  arhivele păstrează urmele mai ales ale familiilor boiereşti, astfel că acestea îşi pot reconstitui arborele genealogic pentru mult mai multe generaţii în urmă. Dar la noi e mai greu de reconstuit aceste încrengături genealogice pentru că s-au pierdut foarte multe acte, s-au distrus. De unde nebunia cu proprietăţi revendicate  pe drept sau pe nedrept, cu punerea în posesie şi aşa mai departe. Dacă veţi avea curiozitatea de a citi măcar cîteva poveşti din carte veţi vedea că nimic nu e nou sub soare şi că arghirofilia e probabil unul dintre cele mai vechi păcate.

Cartea

La o masă rotundă întîmplată la Sighet cu ceva timp în urmă , dl. Mihai Dimitrie Sturdza spunea : “Revenind la originile mele sociale, care, în 1945-1946, erau deja socotite de propaganda comunistă drept origine foarte putredă (acesta era termenul), familia mea făcea parte cu multă vizibilitate din ceea ce se numea atunci "bestiile burghezo-moşiereşti".În 1945, moşierimea nu mai era compusă, cel puţin pentru trei sferturi din ea, din ceea ce fusese moşierimea vechiului regim, moşierimea boierească. Boierimea decăzuse, sărăcise sau se consacrase unor profesii liberale, moşiile trecând în mâna clasei noi (aşa cum câteodată spune şi marxismul, când are dreptate). Se ridicase burghezia, foştii arendaşi luaseră locul vechilor moşieri. Mai rămăseseră, totuşi, destule familii, printre care şi a mea, proprietară, printre altele, în 1907, a celebrului domeniu de la Flămânzi, unde a izbucnit răscoala. Atunci, proprietari erau bunicii mei, proaspăt căsătoriţi.”

Şi astfel a lămurit lucrurile.  Ca să lămurească toată povestea cu aristocraţia românească, ce familii erau boiereşti şi care nu prea, istoricul Mihai Dim. Sturdza a pornit în lupta cu bibliografia prea stufoasă sau inexistentă, după caz, pentru  a da lucrarea de referinţă care este « Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească : enciclopedie istorică, genealogică şi biografică » din care un prim volum a apărut în 2004, iar cel de-al doilea  în   2011, celelalte urmează.