Mariano Fortuny si Venetia

Alaturi de textul din Forbes adaug aici si fotografiile care il ilustreaza .

Fabrica de pe Giudecca are un showroom la intrare.

In gradina interioara se organizeaza vara petreceri,

Inapoi la Palazzo Fortuny,

Cecile David-Weill

 

Are you a newyorker now? How important is NY for you?

 

J’habite à New York depuis 8 ans,  et cette ville a toujours été importante pour moi.  J’y suis née, j’y ai vécu les 7 premières années de ma vie, et j’y suis retournée très régulièrement car mon père y a vécu la plus grande partie de sa vie. Maintenant je m’y sens vraiment chez moi, au point que mon dernier livre publié en France chez Grasset, Chroniques de New York,  regroupe une série de chroniques que j’ai écrit sur la ville pour le magazine français Le Point. (http://www.lepoint.fr/invites-du-point/cecile-david-weill/)

 

 

Did you have a glittering childhood?

Mon enfance mêlait le glamour et l’austérité. C’était glamour car les maisons de mes parents étaient grandes, belles, et bourrées d’œuvres d’art. Que le personnel y était nombreux, et les invités, élégants. Et que nous nous déplacions en première classe ou en voiture avec chauffeur. Mais c’était austère car ma vie d’enfant était dépourvue de fantaisie, d’imprévu et parfois même de joie car elle était régie par des règles de discipline d’autant plus strictes qu’il était hors de question  pour mes parents que mon milieu privilégié fasse de moi une enfant gâtée.

 

How was your childhood as a cosmopolite upper class girl ? What means now to be an upper class woman?

Je crois que le fait d’avoir été élevée dans ce qu’il est convenu d’appeler la haute société fait que je ne suis pas intimidée par la culture, et que je n’ai pas honte des lacunes que je peux avoir en la matière. D’autre part, les gens riches ou qualifiés d’important ne m’impressionnent pas en tant que tels, car je sais par expérience que cela ne les empêche en rien d’être des gens tout à fait normaux, et parfois même des gens qui se sentent assez seuls, surtout lorsqu’ils sont également célèbres. Mais cela ne m’empêche pas d’être éblouie par des gens que je juge remarquables, humainement ou intellectuellement, et qui font d’ailleurs assez rarement partie de la haute société.

En revanche j’ai l’impression que le fait d’être née dans ce milieu ne m’a pas préparée à aller de façon naturelle vers les gens de tous les milieux, et qu’à ce titre, c’est un peu un ghetto dont il est essentiel d’apprendre à sortir.

 

When you decide that you want to write? How was this regarded in your family?

J’ai toujours voulu écrire, et j’ai commencé très tôt à écrire des histoires et à faire des portraits des invités de mes parents que je gardais pour moi. Mais j’ai mis mes parents à rude épreuve avec mon premier roman, qui était érotique, et je dois dire qu’ils ont fait preuve de beaucoup d’élégance et qu’ils m’ont soutenu. Mais je pense qu’ils ont trouvé beaucoup plus impudique mon dernier roman Les Prétendants. Et il est vrai  qu’il s’agissait de ma part d’une transgression car c’est une comédie de mœurs qui lève un voile sur une façon de vivre qui a vocation à rester, non pas secrète, mais discrète, voire confidentielle.

 

Did you have a nanny? Do your children have one ?

Oui, j’ai eu une nanny, vieille et anglaise, qui faisait son travail sans affect, c’est à dire sans amour, ni méchanceté. Et si j’ai, moi aussi, eu recours à des au pair pour mes enfants, j’ai essayé d’en engager des plus jeunes et des plus enthousiastes, et de passer le plus de temps possible avec mes enfants.

 

Did you raise your child in the same you were rise?

How important is the family in the development of a child?

Je crois en effet que la famille est essentielle au développement d’une enfant. D’ailleurs, le sujet de l’éducation des enfants me passionne. Au point que je suis en train d’écrire un livre sur le sujet sur l’influence de l’éducation qu’on a reçue sur celle que l’on donne à ses enfants.

 

 

What you thought in your childhood that your way in life will be?

Petite, je savais déjà que j’écrirais et que je serais très maternelle envers mes enfants. Sur ces deux points au moins, je ne me suis pas trompée. Pour le reste, la vie est très inventive, et donc inattendue.

 

You were always surrendered to art. The best way to develop an addiction? A hobby? Anyway a very good taste. Do you still collect and buy art, or borough from family collections ?

Le fait d’être baignée dans l’art depuis l’enfance est une chance car c’est cette familiarité qui me permet de reconnaître la qualité d’une œuvre sans effort. Et si aujourd’hui je me tiens au courant, et que je visite des expositions, je me sens néanmoins formée à l’art par cette fréquentation précoce et assidue, d’enfant issue d’une famille de collectionneurs.

Et je vois bien la différence avec la musique, qui n’a pas curieusement pas fait partie de mon éducation, et dont la familiarité me fait défaut pour comprendre la grammaire et la qualité de la musique, et que j’ai maintenant décidé d’acquérir en apprenant le solfège et en écoutant beaucoup de musique et d’opéra.

 

Your book The Suitors is a bestseller. Do you think that putting something very autobiographical with sincerity is the key to success?

 

Oui, je crois que les lecteurs ressentent l’énergie que l’on met à écrire quelque chose de sincère, de personnel, ou de douloureux, et que c’est cela qui les touche, qui crée l’émotion de la lecture.

 

 

Did you ever travel in Romania ? Or you just love Brancusi ?

 

Je n’ai jamais été en Roumanie, mais j’aimerais y aller, et oui, en effet, j’admire beaucoup Brancusi, et je vais souvent à l’atelier Brancusi reconstruit au centre Pompidou à Paris.

 

Favorite places in NY

-The Cloisters

-The Frick Collection

-The High Line

-The Neue Galerie

 

 

Favorite places in Paris, of course.

 

-Place  Furstenberg

-Pont des Arts

-Cour carrée du Louvre

-Jardin du Palais Royal

 

-Do you take breakfast at home or in town?

 

Je prends mon petit déjeuner chez moi, mais quand je le prends dehors à Paris, c’est souvent au café de Flore (www.cafedeflore.fr/)

et à New York,  au Regency Bar and Grill (http://www.regencybarandgrill.com)

 

 

-Which are your favorite restaurants

 

À NEW YORK

 

-CARBONE, pour son ambiance de restaurant confidentiel pour mafieux italien, et sa cuisine populaire mais néanmoins sophistiquée

( http://carbonenewyork.com)

 

-MAREA, parce que c’est le meilleur restaurant de poisson de New York, (http://www.marea-nyc.com )

 

-MILOS, plus bruyant, et moins sophistiqué que Maréa, le néanmoins formidable restaurant grec (http://milos.ca/restaurants/new-york)

 

-THE FOUR SEASONS RESTAURANT, parce que c’est un lieu de design mythique à New York. (http://www.fourseasonsrestaurant.com)

 

À PARIS

 

 

-LE STRESA, pour ses pâtes, et son ambiance happy few

(http://www.lestresa.com)

 

 

-LE JARDIN FRANCAIS DE L’HOTEL BRISTOL, pour ses clubs sandwichs (http://www.lebristolparis.com/eng/gastronomy/le-jardin-francais/)

 

 

 

-Which is the best grocery? Patisserie? Cakes?

 

À NEW YORK

 

-SANT AMBROEUS, pour sa miche de pain aux graines, ses sorbets, ses sandwiches et ses sablés (http://www.santambroeus.com/products.html)

 

- DOMINIQUE ANSEL pour ses cronuts, contraction de croissant et de doughnut (http://dominiqueansel.com

 

 

À PARIS

 

-FOUQUET, pour leurs thés, leurs confitures, leurs moutardes, leurs caramels, et les plus chics des boites de chocolat à offrir quand on est invité chez des gens, car ce sont des coffrets composés de petits pots de verre à remplir de différentes confiseries de toutes les formes et les couleurs. (http://www.fouquet.fr/la-maison-fouquet)

 

-LA PATISSERIE DES RĒVES, pour leur carrousel de pâtisseries, qui sont à perdre la tête, et de loin supérieures à toutes celles des chaines, genre Dalloyau, ou La Durée (http://lapatisseriedesreves.com)

 

-ANGELINA, pour son incroyable Mont-Blanc aux marrons (http://www.angelina-paris.fr/fr/)

 

 

- And shopping? Shoes, clothes, bags, gloves, or things for house, antiquities?

 

Je ne suis pas très intéressée par la mode et je n’aime pas beaucoup acheter des vêtements.

Mais j’aime les antiquaires, surtout la Galerie KUGEL à Paris

http://www.galeriekugel.com/DesktopDefault.aspx?lg=fr

 

et le marché aux Puces, le weekend

http://www.marcheauxpuces-saintouen.com/1.aspx

 

ADINA NANU

TABU - nov 2014

HOW TO BE PARISIAN

JUDY PRICE

TABU- iulie-august 2014

Q:      Are you a New Yorker? How important is NY for you?

A:      Today I am definitely a New Yorker, but I was born in Philadelphia.  For me, New York is the center of the universe because that is where change not only happens but is permitted to happen.

Q:      Did you have a glittering childhood?

A:      During my childhood I was extremely quiet and reserved.  I played the violin from when I was 2 ½ years old.

Q:      How important is the family in the development of a child?

A:      Although my husband and I do not have children, I think the family is very important.  If, however, a child does not have any immediate family, an extended family that provides emotional support is extremely helpful.

Q:      What you thought in your childhood that your way in life will be?

A:      I was always studious and read a lot of books.  I never imagined that I would someday write books as well.  But, I always went to museums and tried to learn about the arts and other cultures.  Education to me is the most important advice I would have for a young person.

Q:      Your husband is a leader in higher education.  What exactly is his mission?

A:      My husband is Chairman of Qubed which forges relationships between media companies and world universities.

Q:      You create the Avenue magazine, an important monthly style magazine. Why?

A:      At the time, in 1975, New York had a major recession, and I saw an opportunity in the marketplace to do, what I called at that time, a pictorial New Yorker.  I then developed editions in Japan and China and, in the summer of 2001, I sold everything and decided to create the not-for-profit National Jewelry Institute.

Q:      Now, as you are so creative, you made the National Jewelry Institute. How it started? Only from a love of jewelry?

A:      I founded the NJI 10 years ago. At the time, there was no not-for-profit organization focused on telling the story of the jewelry industry. We’re not a trade company but, rather, our mission is to educate people about people, events, and places—using jewelry as a metaphor. Every show that we’ve had in 10 years, and we’ve had 14 exhibitions, has really been about education.

          In that spirit, we are excited to announce a new collaboration with Parsons the New School for Design.  Next year, The NJI @ Parsons will begin offering one week intensive courses in New York and Paris on the subject of fine jewelry.  

Favourite places:

Q:      Do you take breakfast at home or in town?

A:      I live in New York and Paris.  In New York I get up every morning at 5:30am and do one hour of exercise; then I eat breakfast at home.  In Paris I get up around 8:00am and then have breakfast at home.

Q:      Which are your favourite restaurants in NY?  What are the best places for lunch and dinner?

A:      When I’m lunching in New York I like Michael’s restaurant because you see so many people you know.  Another restaurant I like for lunch is Il Gattapoardo, which is right across the street from the Museum of Modern Art.  I also love going to Circo, Amaranth, Bilboquet, and Bar Italia for lunch.  For dinner, Café Boulud is a favorite of mine, as well as Da Silvano and Rotisserie Georgette.

Q:      Which are your favourite restaurants in Paris?

A:      For lunch: Le Voltaire, L’Avenue, the Bar at Le Bristol Hotel, and Table.  For dinner: Mon Veil Ami, Chez Renee, Mathis and August. And after dinner, Silencio.

Q:      Which is the best grocery? Patisserie? Cakes?

A:      For me, the best grocery is Grace’s Market on the Upper East Side, since I live there.  Since I have a tendency to gain weight I don’t eat pastries or cakes.

Q:      Coffee or tea, which do you prefer? Which are the best addresses to buy, drink,coffe or tea?

A:      I prefer coffee.  I have a Nespresso machine and purchase the coffee via the internet.

Q:      And shopping? Shoes, clothes, bags, gloves, or things for house, antiquities?

A:      Since I have an apartment in Paris I often go shopping for antiques there and not in New York.  In New York I am always working.  In Paris I like the following: Museums: Carnavalet and Institut du Monde Arabe and the Acquarium.  Shops: Dior – in addition to clothes they have amazing gifts such as tableware.  Galerie Agnes Monplaisir.  Auge for wine and my favorite hairdresser is Carita (near the Plaza Athenee).

COCHINE

Am primit cadoul acesta frumos impachetat in hirtie de matase, cu o panglica din matase... Totul arata atit de bine, ca nu ma induram sa stric pachetul perfect, dar  curiozitatea....

si am dat peste cutia perfecta, iar in ea...

o luminare parfumata, asa incit toata casa va mirosi a iasomie si gardenie timp de 50 de ore, ca atit dureaza. In plus este intr-un pahar argintat care va fi un perfect vas pentru trandafiri.
Multumesc, Cochine!
Thank you, COCHINE!

Stafford Kempinski Londra

http://ralix.ro/craciun-la-londra/ 

Londra este un oraş minunat care are ceva de oferit fiecăruia, cosmopolit, multicultural şi totuşi atît de britanic. Zona St. James este cea mai potrivită pentru un sejur  londonez :  este aproape de Buckingham Palace şi poţi vedea gărzile călare, trăsurile în mişcare, schimbarea gărzilor, toate doar la doar doi paşi, pe Mall. Aproape este şi Fortnum & Mason, Piccadilly cu Royal Academy of Arts, ba chiar şi Rachel Trevor-Morgan, daca ai nevoie de o pălărie  precum cele purtate de Regina Elisabeta  a II-a.

În spatele palatului St. James, hotelul Stafford este cea mai potrivită alegere, un hotel de lux, dar low key, fără să fie orbitor, oriental. Intri ca în locuinţa unui aristocrat englez, proprietate a familiei de secole, cu salonul de la intrare mobilat cu piese cumpărate de generaţiile succesive care au locuit-o, minunat aranjate, lux, calm şi voluptate. Afli povestea motanului Lucky, care atunci cînd se rătăcea prin Londra era adus de cîte un taximetrist sigur că va fi generos răsplătit.

Hotelul este esenţa cuvîntului discret, designul interior fiind o combinaţie reuşită între tradiţional şi contemporan. Totul este chic şi totuşi familiar, este confortabil, totul este la îndemînă, multe oglinzi (şi cît de necesare ne sînt ele !), multe lămpi, măsuţa de toaletă  dotată cu tot ce trebuie pentru o demachiere  corectă. Calm, discreţie, confort. Pentru fragilele noastre rochii umeraşele sînt îmbrăcate în mătase în dulapul Ei, iar în al Lui sînt multe  pentru pantaloni.

 Băile sînt spaţioase, elegante, cu cadă şi duş, cu oglinzi în care să ne facem un machiaj perfect, geluri şi şampon, săpunuri şi creme de corp, cască de baie, prosoape moi şi multe, senzaţia de răsfăţ.

După  ce ieşi din baie poţi comanda ceva delicios în cameră, dar mai bine cobori pentru un Afternoon Tea cu tot dichisul în restaurantul Lyttelton, care arată ca salonul unei contese tocmai pentru că a fost cel al Lordului Lyttelton. Argintul străluceşte discret, albeaţa damascului ţti ia ochii, iarporţelanul este plăcut la atingere. Meniul îţi oferă ceai ori cafea, sandwiches cu somon şi brînză, brioşe calde servite cu gemuri de sezon şi marmelade, prăjituri englezeşti, toate proaspăt ieşite de laboratoarele talentatului Chef Brendan Fyldes  . E de preferat să mergeţi însoţiţi ca să puteţi birui abundenţa « ceaiului ».

În restaurant poţi mînca la orice oră, de la micul dejun pînă la cină. Se fac rezervări pentru mesele de Crăciun. La cina din Ajunul Crăciunului se promit cinci feluri, scoici, porceluş de lapte, raţă ( Chef’s home  made Terrine ; Roast Scallops, Suckling Pig, Celetiac & Apple ; Roast Reggie Johnson’s Corn fed Duck, with Mulled Winter Fruits ; the Lyttelton Festive Tart, Whiskey Custard ; Coffee & Chocolates), după care este recomandată o scurtă plimbare la lumina torţelor pînă la Guard’s Chapel ca să vă reculegeţi la mesa de Crăciun. Cît despre prînzul de Crăciun, numai veşti bune :  somon scoţian, curcanul tradiţional, Christmas Pudding (Ballotine of Scottish salmon, Creme Fraiche, Soft Herbs and Caviar ; Officers Mulligatawny, Crab & Coconut Rice ; Toast Goosnargh Turkey, Quince, Walnut and Foie Gras Stuffing, Traditional Vegetables and Potatoes, Cranberry Relish ; Home made Christmas Pudding, brandy sauce ; Coffee, Chocolates & mini mince pies ), cu obligatoria vizionare a mesajului de Crăciun al Reginei.

Nu ocoliţi Barul American unde puteţi bea un cocktail alături de Prinţul William sau de Prinţul Harry, veniţi în vecini, clienţi fideli ai locului după cum mi-a mărturisit  graţioasa Ursula von Platen , PR manager.  Puteţi alege  oricare dintre toate mărcile produse în toată lumea, orice ar fi : şampanie, vin alb sau roşu, cocktail, gin, vodcă, tequila, calvados, rom, Armagnac, coniac, grappa, eau de vie, porto, malt whiskey, Irish whiskey, bourbon, rye whiskey, vermut, sherry, bere, cidru, apă minerală, sucuri sau…trabucuri. Pentru că se fumează la Barul American, într-o atmosferă de film…hollywoodian. 

Colecţia de vinuri se păstrează în pivniţa în care vă puteţi şi căsătorii dacă farmecul locului funcţionează şi dacă nu aţi făcut deja pasul, pentru că au licenţă pentru aşa ceva. Dacă deja sînteţi căsătoriţi, faceţi totuşi o vizită. Veţi avea ocazia să vedeţi cum arată o pivniţă cu vinuri de colecţie, cu praful zecilor de ani netulburat, şi faceţi diferenţa dintre ce vedeţi şi oroarea de crama a prietenului care îşi zice cunoscător . În primul rind e construită în urmă cu 350 de ani, apoi are aproape 800 de vinuri, în valoare de peste un million de dolari, astfel că Stafford se laudă cu una dintre cele mai complete colecţii de vinuri din Londra. Puteţi să experimentaţi o degustare doar pentru voi, la care să oficieze  însuşi Master Sommelier, Gino Nardella. Va fi o  amintire de neşters.

Dacă încă mai aveţi energie şi vă pasionează gătitul, vă puteţi înscrie la un curs  unde profesor este însuşi Brendan Fyldes, Executive Chef. La 8 dimineaţa trebuie să fiţi în bucătărie unde după o scurtă introducere în timp ce vă beţi cafeaua , vă veţi lua în primire şorţul personal şi cartea de bucate, învăţînd cum să faceţi pîine şi un prînz cu aperitiv, fel principal şi desert. Vă trageţi sufletul la Barul American cu un pahar de şampanie şi cîteva canapés, după care luaţi un prînz consistent la The Lyttelton însoţit de vinurile despre care tocmai am pomenit. Giftuiţi, încercaţi să vă căraţi pînă în cameră sacoşa cu cartea de bucate Kempinski, şorţul  Lyttelton, Lyttelton coaster şi  homemade chutneys şi biscuţi. Uşurat va fi doar portofelul dumneavoastră căci acest curs nu e tocmai ieftin. Dar  nimic nu este ieftin, după cum bine ştim : lucrurile bune au un preţ. Doar că o experienţă în acest loc merită fiecare pound, chiar şi cel pe care îl arată cîntarul în plus.  

                                                                         

James Sherwood - The Perfect Gentleman

Aparut in Forbes Romania.

Paul Poiret - En habillant l'époque

Printul Dim Soutzo, Roma 1911

Aparut in ASTRA nr. 3-4/2013.

De citit neaparat : James Sherwood

Politicieni de altadata : P. P. Carp

Un exemplu de ţinută : Petre P. Carp, prim-ministru şi ministru de Finanţe, a redus tarifele vamale excesiv de protecţioniste, a primit vizita lui von Bűlow, ministrul Germaniei la Bucureşti, care a făcut o introducere spre a pregăti terenul în vederea expunerii obiectului vizitei, cu o serie de consideraţii de economie politică, invocând autoritatea lui Friedrich List şi cu observaţii privind avantagiile unui regim vamal protecţionist, precum şi eroarea de a reduce tarifele vamale atunci când o ţară, cum era România, avea o industrie abia înmugurită. Petre Carp şi-a fixat monoclul şi a întrebat tăios : „Nu crede Excelenţa voastră că depăşeşte misiunea pentru care este acreditat în România, dând lecţii unui ministru român cum să privegheze interesele româneşti ?”
Von Bűlow, intimidat - şi era unul din cei mai străluciţi diplomaţi – a bâlbâit : „Vedeţi, Domnule prim-ministru, capitalurile germane investite în România suferă consecinţele”. Răspunsul lui Petre Carp a venit nemilos . „Cu aceasta trebuia să înceapă Excelenţa voastră. Audienţa e terminată”. Şi Petre Carp a fost şi-a rămas până la sfârşitul Vieţii partizan al alianţei cu Germania, singura politică – în concepţia lui – impusă poporului român de situaţia lui geografică.

Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil: II : Portrete politice, Bucureşti, 2002, p. 63-64.

Zile si nopti - martie