ma silesc sa nu ma intorc cu fata spre ferestrele Bibestilor pe care le-am vazut adineaori, cu obloanele zavorite. Nu ma pot impiedica sa mi se para ca, din clipa in clipa, voi auzi iarasi glasul cald si intotdeauna vesel al lui Antoine strigindu-ma ca in atitea rinduri.
I. Igirosianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu