Carnet d’adresse
PARIS
Hôtel Bourg Tibourg
După o zi plină în
care abia mîncasem, am ajuns obosită la Hôtel Bourg Tibourg, în Marais, la doi paşi de Beaubourg , Hotel de Ville,
Notre Dame. Poziţia perfectă pentru străinul care vrea să cunoască Parisul la
pas. Parte a grupului Costes, HBT este un hotel boutique gîndit de designerul
Jacques Garcia. Are caracter, are mister, are farmecul locului unde te simţi
bine din prima clipă, nu e intimidant cu stelele lui, patru la număr. Cum
tot auzisem că este un loc pentru
hipsterii din lumea modei internaţionale, eram curioasă să văd ce oferă
mofturoşilor cosmopoliţi.
Am ajuns seara.
Taxiul m-a lăsat la intrarea care putea fi a casei unui prieten. Trebuie să fii atent la număr ca să n-o ratezi. La recepţie am fost întîmpinată cu eficientă
amabilitate. În aer plutea mirosul acela specific Costes, a lemn şi portocale
amărui. Am fost
întrumată spre lift, de-a lungul unui coridor îngust, albastru regal. Strîmtul
lift m-a dus la etajul la care uşa mi-a fost deschisă de un tînăr în uniformă
care m-a condus în camera mea, mi-a explicat cum funcţionează toate şi unde se
află amplasate lucrurile pe care hotelul mi le punea la dispoziţie.
Pentru cine nu
cunoaşte Marais-ul, trebuie să precizez
că este un cartier in mare parte alcătuit din clădiri vechi de sute de ani. Mie
îmi place genul, găsesc că un hotel are mai mult farmec într-o astfel de
clădire. Decoratorii nu au o sarcină uşoară în astfel de situaţii, dar Jacques
Garcia a speculat exact ceea ce părea din start un dezavantaj şi l-a
transformat ăntr-un avantaj, i-a dat camerei un aer medieval, neogotic, cu
lămpile ale căror abajururi de mătase cu franjuri sînt semnătura sa distinct,
cu scaune ale căror picioare sănt încrustrate, iar covorul în dungi se
asortează cu materialul tapetului.
Camera are un confortabil pat dublu cu
cerşafuri apretate atăt căt trebuie ca să fie perfecte, cu plasmă, CD şi DVD
player, dulap cu seif pentru lucrurile preţioase pe care le cari cu tine şi un
halat care te aşteaptă (totuşi nu aveau papuci),
un minibar bine garnisit (cu
genul delucruri pe care le adoră clientele mai sus menţionată, ca de exemplu
apa mineral VOSS, norvegiană, cea mai pură, se spune), free wifi şi o foarte
graţioasă măsuţă pe care am găsit un carton cu o notă de bine am venit scrisă
de mînă, o splendidă orhidee, revista Palace Costes şi o farfurie cu fragi
& căpşune pe care am devorat-o imediat ce s-a închis uşa.
Nimic mai
răcoritor la finalul unei zile epuizante. Un gest frumos. Am făcut o fotografie
unde puteţi nota şi cheia de modă veche (ador detaliile astea!) cu un
canaf elegant.
Am deschis
ferestrele franţuzeşti spre balconul unde era o măsuţă şi scaune, dar mai ales
o privelişte senzaţională, atăt de specific pariziană.
Am lăsat balconul romantic şi m-am îndreptat spre
prozaica baie. MI-au plăcut lambriurile, chiuveta adîncă (detest castroanele
ale ape care le găseşti peste tot acum), cada adîncă, mozaicul care îţi
dădea senzaţia de lux, mai ales că era
însoţit de un set complet de produse pentru baie Costes, ale căror miros
seducător, combinaţie reuşită de fructe de ienupăr, coriandru, lemn de
trandafir, tămîie, mosc, dafin, piper alb şi lavandă îl asociez cu Luxul. Presiunea apei la duş a fost excelentă şi prosoapele
multe şi pufoase. Înfăşurată în halatul mare
pufos şi el, am comandat la room service o cină japoneză care mi-a fost
adusă în jumătate de oră.
N-am apelat la serviciul pus la dispoziţie de hotel ,
care un meniu şi pentru cărţi sau filme, gratuit. Eram prea obosită şi mai
aveam puţin de lucru pe laptop.
M-am odihnit bine,
am dormit pînă tîrziu, n-au fost zgomotele matinale care te trezesc de obicei
într-un hotel. Mi-era atît de bine că mi-a fost lene să cobor pentru micul
dejun în caverna hotelului, plină de farmec cu tapiseria ei medieval şi
candelabrul care îi dă un aer misterios. Altădată. Am luat un mic dejun copios
în cameră. Vă poate convinge fotografia.
Curtea interioară
am admirat-o de la înălţime, aşteptînd liftul: splendid.
E un loc pe care
l-am trecut în carnetul meu de adrese : 19, Rue du Bourg Tibourg, Paris,
France.
Laura Guţanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu